Oastea Moldovei

2 martie – LACRIMA NEAMULUI

Anii apusului imperiului sovietic s-au caracterizat printr-o serie de evenimente şi circumstanţe care fiind „bine dirijate” urmau să-şi spună impactul abia peste ani. Sub influenţa forţelor conservatoare locale, cit şi conducerii de la Moscova în Republica Moldova apar cele două republici separatiste (aşa-zisa republică moldovenească nistreană şi republica găgăuză).

La toate eforturile de a rezolva problemele apărute pe cale paşnică, diplomaţia exprimată prin politica de împăcare şi pace a eşuat. În repetate rînduri au fost create comisii de conciliere, ce propuneau evitarea confruntărilor armate, restabilirea ordinii şi activităţii legale a organelor de conducere pe teritoriul din stînga Nistrului.

Cauza principală a războiului era tendinţa de reîntoarcere şi păstrare a Imperiului Sovietic, cit si politica de reîmpărţire a sferelor de influenţă dusă de marele puteri, susţinute de grupările mafiote ce aveau interes material. Forţele procomuniste neîmpăcîndu-se cu realitatea existentă, astfel căutînd diferite mijloace de reîntoarcere la tradiţiile si hotarele vechi. Susţinătorii locali ai acestor idei erau pur si simplu nişte marionete in mîinile “marilor minţi” din centru .

Începînd cu luna septembrie 1989, în partea stîngă a Nistrului au loc diferite acţiuni antimoldoveneşti susţinute de forţele antidemocratice de la Moscova, ca mai apoi liderii O.S.T.K. (uniuni ale muncitorilor din stînga Nistrului) şi nomenclatura comunistă să organizeze în satul Parcani “congresul deputaţilor de toate nivelurile” din raioanele şi oraşele din stînga Nistrului, la care a fost declarată opţiunea lor de formare a autonomiei faţă de Moldova şi nerecunoaşterea actelor legislative. În scopul susţinerii acestor structuri sînt organizate detaşamente înarmate numite “dlea sodeistvia miliţii”.

De la 10 pînă la 12 septembrie 1991, la indicaţiile Districtului militar Odesa şi armatei a 14-a ruse, se desfăşoară adunarea ofiţerilor şi plutonierilor care declară că în pofida deciziilor ministrului Apărării al URSS ei vor trece de partea separatiştilor şi în caz dacă situaţia se va complica, vor trece de partea acestora. Treptat, sub presiunea separatiştilor, toate secţiile de poliţie au trecut sub jurisdicţia republicii fantomă.

La 1 decembrie 1991 forţele separatiste organizează alegerile preşedintelui republicii moldoveneşti nistrene. In ajunul alegerilor tipi înarmaţi au început acţiunile de intimidare a populaţiei din regiunea nistreană. În seara zilei de 1 decembrie este blocat podul de peste Nistru din apropierea satului Gura Bîcului. În acelaşi timp se intensifică acţiunile contra desfăşurării alegerilor legitime a preşedintelui Republicii Moldova. In pofida încercărilor autorităţilor de a evita conflictul, războiul s-a declanşat si s-a soldat cu pierderi de vieţi şi pagube materiale.

Pe timpul celor aproximativ 4 luni, de la 10 decembrie 1991 si pîna în martie 1992 au fost înregistrate 57 de acţiuni criminale ale gardiştilor faţă de poliţişti, în rezultatul cărora şi-au pierdut viaţa 4 lucrători ai poliţiei, 13 au fost răniţi, 40 maltrataţi. La 13 decembrie 1991 la orele 5.30 a fost primită informaţia despre pregătirea atacului asupra secţiei de poliţie Dubăsari.

Începînd cu luna martie, evenimentele devin dramatice, gardiştii-mercenari şi căzăcimea venită de pe aiurea, conduşi de liderii Tiraspolului, au declanşat acţiuni militare împotriva organelor legale ale Republicii Moldova. La începutul lunii martie formaţiunile paramilitare au început ofensiva asupra sediului poliţiei din Dubăsari arestînd 34 de poliţişti. În satul Parcani în ziua de 13 martie un detaşament de femei, susţinut de aproximativ 300 de cazaci au întreprins un atac banditesc asupra unităţii militare a armatei a 14-cea şi au capturat armament suficient.

La 14 martie este întreprins un act de vandalism şi este distrus podul de pe Nistru în direcţia oraşului Dubăsari. La 15 martie în regiunea satului Coşniţa are loc o luptă crîncenă între gardiştii ce au atacat satul şi poliţiştii aflaţi în apărare.

In asemenea împrejurări dificile Guvernul Republicii Moldova se adresează către locuitorii raioanelor din stînga Nistrului în care se arată că liderii tiraspoleni prin politica sa extremistă, antipopulară ne-au adus în prăpastia unui război civil. Puterea executivă cheamă militarii să respecte principiile de neamestec în treburile interne ale republicii noastre, să nu permită forţelor antidemocratice să pună mîna pe arme.

Confruntaţi cu adversarii integrităţii teritoriale factorii de decizie de la Chişinău iau hotărîrea de a crea puncte de comandă în imediata apropiere de zona acţiunilor violente. Se formează punctul de comandă staţionat la Holercani, ce prevede raza de acţiuni centru. De asemenea de la punctul de comandă din orăşelul Anenii-Noi se coordona conducerea acţiunilor de luptă pe direcţia sud.

Agravarea situaţiei duce la creşterea incidentelor armate şi a represiunilor contra moldovenilor din raioanele nistrene, cît şi a acţiunilor militare de amploare. La 24 martie 1992 situaţia rămîne încordată. Pe toată linia de apărare de la satul Coşniţa şi pînă la oraşul Tighina gardiştii şi căzăcimea periodic deschideau focul din automate, în acelaşi timp la intrarea în Bender este deschis focul asupra poziţiei poliţiştilor .

Preşedintele Republicii Moldova trimite o telegramă Secretarului general al ONU în care informa despre acţiunile separatiştilor şi cerea sprijinul acestei organizaţii pentru încetarea conflictului.

La 28 martie 1992, preşedintele ţării declara starea excepţională pe teritoriul ţării. Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Securităţii Naţionale urmau ca în interacţiune cu unităţile Armatei Naţionale să întreprindă măsuri urgente în vederea lichidării şi dezarmării formaţiunilor înarmate nelegitim, trebuia să depisteze şi să-i reţină pe toţi care au comis crime împotriva organelor de stat şi a populaţiei paşnice din republică. Tot în această zi este dat citirii apelul preşedintelui Mircea Snegur către poporul Moldovei, el asumîndu-şi la 20 martie şi obligaţiunile de Comandant Suprem al Forţelor Armate ale Republicii Moldova, în scopul îndeplinirii operative a organizării şi coordonării permanente a acţiunilor de luptă între poliţişti, carabinieri şi voluntari.

Legislativul Republicii Moldova la 31 martie 1992 propune soluţii de ameliorare a situaţiei create şi formează o comisie din care fac parte reprezentanţi ai tuturor fracţiunilor parlamentare împuternicită să prezinte propuneri în soluţionarea paşnică a conflictului în baza normelor şi standardelor internaţionale.

La 14 aprilie 1992 se formează Consiliul Suprem de Securitate într-o componenţă nouă sub conducerea directă a preşedintelui. Spre regret, unele decizii pripite influenţau negativ asupra moralului poliţiştilor, ofiţerilor, voluntarilor şi populaţiei paşnice.

Incepînd cu 23 mai se intensifică acţiunile de luptă din partea formaţiunilor paramilitare. Începe agresiunea directă deschisă a armatei a 14-a ruse. La 21 mai 1992 aşa-numitul preşedinte al republicii nistrene emite un decret cu privire la trecerea armatei a 14-a sub jurisdicţia republicii fantomă. În război intră o companie a unităţii staţionate în satul Parcani. La 24 mai 1992 din cetatea Tighina în zona Dubăsarilor sînt trimise 7 maşini blindate. Tot în această zi la Tiraspol locţiitorul comandantului suprem al Forţelor Armate ale CSI, generalul Stolearov, declara că Transnistria şi armata a 14-a reprezintă interesele geopolitice ale Rusiei în această zonă.

La 12 mai 1992 M. Snegur cere preşedintelui B. Eltin retragerea armatei a 14-a de pe teritoriul Moldovei, adresează un mesaj secretarului general al ONU privind implicarea armatei a 14-a a Rusiei în conflict. Puterea legislativă şi executivul republicii adoptă un şir de hotărîri privind principiile de reglementare paşnică a conflictului armat, instaurarea păcii în raioanele de est ale Republicii Moldova. Este aprobată decizia comisiei mixte pentru soluţionarea paşnică a conflictului armat din raioanele de est. La 22 iunie 1992 prezidiumul legislativului lansează apelul către popoarele, parlamentele şi guvernele statelor lumii în legătură cu escaladarea conflictului şi participarea forţelor Federaţiei Ruse.

La Istanbul are loc întîlnirea şefilor de state ai Moldovei, Rusiei, României şi Ucrainei unde este exprimată îngrijorarea faţă de situaţia din regiune, în rezultat este semnată declaraţia conducerii acestor state, care prevedea:

1. Părţile implicate în conflict trebuie să înceteze imediat focul.
2. După 24 de ore de la încetarea focului să procedeze la dezangajarea forţelor.
3. Să se formeze zone şi coridoare de securitate pentru trecerea liberă a populaţiei civile, a personalului medical, a transportului cu ajutoare medicale, destinată populaţiei din zona afectată.

Evoluţia crizei din Moldova a creat o viziune specială a statelor din vest faţă de Republica Moldova. Astfel senatul SUA adoptă un amendament la proiectul de lege privind ajutoarele pentru Rusia, cerînd retragerea imediată a armatei a 14-a din Moldova sub supravegherea unei comisii de observatori militari internaţionali.

În următoarele zile se ia în dezbatere conflictul militar din estul Moldovei la întrevederea şefilor de state ai Moldovei şi Federaţiei Ruse. La 7 iulie parlamentul Republicii Moldova hotărăşte de a introduce forţe armate de departajare formate din beloruşi, români, bulgari, ruşi şi ucraineni. Tot în această zi la Limansc în Ucraina reprezentanţii militari ai Rusiei, Moldovei şi pretinsei republici nistrene în prezenţa comandantului armatei a 14-a semnează decizia asupra încetării focului şi retragerii de pe poziţii a tehnicii militare grele. Insă şi de această dată eficienţa măsurilor luate nu aduc rezultatul, nerespectîndu-se înţelegerea la care s-a ajuns.

La 21 iulie 1992 este semnată convenţia cu Rusia „Cu privire la principiile reglementării paşnice a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova”.

Convenţia prevedea:

a) Încetarea focului
b) dezangajarea forţelor şi crearea unei zone de securitate
c) crearea unei Comisii Unificate de Control
d) respectarea cu stricteţe a neutralităţii armatei a 14-a a Federaţiei Ruse
e) ridicarea blocadei economice
f) reîntoarcerea refugiaţilor la locurile de trai.

Prin decizia comisiei unificate de control se introduc în zona de conflict forţe comune de menţinere a păcii formate din trupe ale părţilor angajate în reglementarea conflictului şi observatori militari. În componenţa forţelor comune intrau: şaisprezece batalioane ale Rusiei, trei batalioane moldoveneşti şi trei ale Republicii Nistrene. În acelaşi timp începe funcţionarea mecanismului de conciliere şi retragere a forţelor implicate în conflict.

Va urma.
Locotenent-colonel,
doctor în istorie Vitalie CIOBANU,
şeful muzeului Armatei Naţionale,
Foto Tudor IOVU

2 martie – LACRIMA NEAMULUI

Testare pentru cei mai buni

Ostaşii cunosc ţara

Pacificatorii la ora de bilanţ

O nouă generaţie de studenţi militari

Ministrul Apărării s-a întîlnit cu ambasadorii Republicii Moldova în SUA şi Belgia